Fair-play

"Fair-play-ul este arta de a pierde cu demnitate, fara nici o suparare fata de invingator, fara amaraciune in suflet, fara a da vina pe arbitrii, pe vant sau pe ploaie"(Lia Manoliu)
Cristian Topescu impreuna cu Virgil Ludu, a scris o carte care se intituleaza Fair-play aparuta in anul 1980, carte dedicata Jocurilor Olimpice si scrisa sub semnul juramantului olimpic. Cartea prezinta diverse situatii in care sportivi, fie din rugby, tenis, fotbal sau gimnastica, au dat dovada de fair-play in intrecerile olimpice. Nu stiu daca astazi se mai acorda premii pentru o astfel de atitudine sportiva fireasca, zic eu, asa cum se intampla in anii 60'-80' sau astazi notiunea de fair-play e tot mai putin intalnita?
"-sporturile cele mai dure -rugby, hochei, box- sunt si cele mai fair-play;
-cele mai grele victorii sunt cele obtinute pe teren strain.Dar si cele mai de pret, daca spectatorii le aplauda;
-nimic mai pretios decat victoria.Dar ce pret are o victorie cu orice pret?;
-medaliile olimpice devin cu adevarat de aur, numai cand sunt "aurite" de caracterul sportivului." (Cristian Topescu, Virgil Ludu)