Anastasia Grishina a realizat o sedinta foto pentru Slaplet, adica niste bratari colorate din silicon. Pozele sunt foarte dragute iar bratarile asortate in ton cu costumele. Mai multe imagini gasiti pe pagina de Facebook a Anastasiei.

Am revenit cu Top 5, de data asta al celor mai frumoase trofee din gimnastica. Stiu ca am spus ca sunt greu de gasit dar se pare ca ele exista. Si tot cautand am realizat ca e mai usor sa oferi un trofeu frumos decat unul urat si totusi mai usor am realizat celalalt top. Dar sa trecem peste:

Locul 5: (Championnat Régional des circuits Educatif- Paris&Melun) Imi place forma si imaginea de pe el (Isabelle Severino) dar nu-mi plac culorile alese.

Locul 4: (Memorial Joaquin Blume) Trofeul il infatiseaza pe fostul gimnast Joaquin Blume pe o placa de plastic (cred). Nu e un trofeu urat dar nici foarte frumos. E totusi mai "elegant" decat cel precedent.

Locul 3: (Memorial Paolo Calissi) In sfarsit un trofeu care infatiseaza o gimnasta.  

Locul 2: (Memorial Jan Gajdos) Nu stiu cat se intelege din trofeu dar va spun eu ca e tot o gimnasta intr-un stand pe maini.

Locul 1: Aceeasi gimnasta dar de data asta trofeul e un pic mai complex, nu e asemanator pentru toate sportivele (probabil in functie de locul ocupat pe podium) fiecare avand o alta forma si un alt suport.

Deci, se poate. Eu am gasit pe internet, pe un  site care personalizeaza astfel de trofee, unul care mi-a placut foarte mult, cel mai frumos din punctul meu de vedere. Si n-am renuntat nici la ideea de cupa, atata vreme cat se poate tine in mana :)

P.S. Ca sa vedeti ca trofeul "invingator" din postul anterior le-a facut probleme nu doar castigatorilor ci si celor care au organizat evenimentul, va atasez o mica "dovada" :)) Sunt sigura ca a fost nevoie de mai mult de doua persoane pentru a fi dus/adus.

P.P.S Oare ei cum s-or fi descurcat cu cupele lor?:))

Federatia ne-a "cadorisit" la inceput de an cu un calendar cu gimnastica artistica si aerobica. Frumos pana aici dar, calendarul nu se gaseste in toata tara ci in anumite farmacii din cateva orase, nu s-a facut niciun fel de reclama pentru el nici macar pe site-ul Federatiei iar tirajul a fost cam mic pentru numarul destul de insemnat de fani ai gimnasticii. Si ca sa fiu carcotasa in continuare o sa spun ca daca isi dadeau mai mult interesul (cei care l-au conceput), ar fi iesit ceva mult mai frumos pentru ca pozele cu gimnastii sunt unele cunoscute, din competitii, iar unele dintre ele nici nu sunt foarte clare ca sa nu mai vorbim de "celebrul" cuib al Ralucai Haidu (asta pentru cunoscatori) care nu cred ca avea ce sa caute. Sunt atat de multe poze frumoase cu gimnastele pe internet sau si mai bine ar fi putut sa-i fotografieze pe gimnasti in sala si atunci ar fi fost foarte frumos. Se pare ca anul trecut au facut treaba asta, intr-un calendar care a fost, si a trecut si probabil a stiut la fel de putina lume despre existenta lui ca si despre cel de anul acesta. Dar, cum spune o celebra vorba din popor "calul de dar nu se cauta la dinti" zic sa ne multumim si cu asta si cu speranta ca anul viitor Federatia isi va angaja si un fotograf :D. Da, stiu...visez. Am atasat mai jos cateva poze cu cateva imagini din calendar. Dincolo de toate "nemultumirile" mele, ma bucur ca il am, sta frumos in camera, ma surprind de multe ori uitandu-ma minute in sir la el pentru ca dincolo de orice, imi sunt dragi acesti gimnasti si nu doar ei ci si cei care nu apar in calendar.

Si pe site-ul Federatiei Ruse de Gimnastica a aparut anul trecut un calendar. Aici puteti vedea mai multe fotografii cu acesta.

Daca la sfarsitul anului trecut ma intrebam, oarecum retoric, de ce gimnastele pleaca atat de devreme din gimnastica, acum ma intreb din nou asta dupa ce Ana Porgras s-a retras tocmai acum inainte de Jocurile Olimpice. Stirea a aparut in Prosport si a socat pe toata lumea. Adevarul e ca o medalie olimpica e greu de obtinut, orice medalie e greu de obtinut, iar munca fizica si psihica in gimnastica e uneori greu de suportat. E pacat de Ana, de gratia si de eleganta ei unica, de frumusetea gimnasticii ei si nu in ultimul rand de toata munca depusa pana acum si de toate sacrificiile facute. Dar viata merge mai departe, hotararea ei trebuie respectata, celelalte fete ramase in lot, alaturi de cele care au devenit senioare de anul acesta, trebuie sa continue sa se pregateasca daca isi doresc sa ajunga acolo sus, pe podiumul olimpic. Multa bafta in continuare Ana in tot ceea ce vei face pe mai departe!

Vanessa Ferrari (Italia)

Daca n-as fi avut vreodata ocazia sa vorbesc cu Cerasela Patrascu as fi spus despre ea ca acum, cand nu mai face gimnastica, e o adolescenta obisnuita care se pregateste pentru bacalaureat. Dar Cerasela e mai mult de-atat. Eu am descoperit in ea un suflet curat, o latura spirituala, un om care are multe visuri, multe sperante, dar care totusi e si extrem de realist.
Perioada in care a facut gimnastica e plina de regrete, inca mai exista concursul acela, exercitiul acela, coborarea aceea care n-a iesit, care a fost inceputul sfarsitului pentru cariera ei. Tocmai de aceea ne intoarcem in prezent:
Cera isi conduce cu mandrie masina, invata pentru BAC, ii ajuta pe cei aflati in nevoie prin actiunile caritabile pe care le face impreuna cu prietenii ei, canta prin casa, asculta muzica, citeste si viseaza la ceea ce si-ar dori sa faca in viitor. Tecutul, cu bune si cu rele, trebuie sa ramana in urma.
O tenteaza cariera de antrenor de gimnastica mai ales ca se considera un bun pedagog si eu sunt de acord cu asta dar ar mai fi si alte planuri care urmeaza sa fie "cantarite" intr-o balanta mai tarziu. Totusi, desi acum nu ii  mai suna ceasul la ora 8 in fiecare dimineata, nu mai da proba cantarului si nu mai urmeaza sa mearga in sala, spune ca deseori se trezeste cu gandul la antrenamente iar daca ar avea o barna in casa n-ar rezista sa nu se urce pe ea. Orele de sport de la scoala au ramas cam singurul prilej de a mai face miscare in fiecare dimineata, iar in sala de sport mai face uneori tumbe, doar asa de dragul vremurilor trecute. Mobilitatea pe care o admiram eu la ea, in schimb, s-a cam pierdut.
Cerei ii plac delfinii pentru ca sunt prietenosi, orasele linistite si copiii. Desi se considera "o fata normala de 19 ani care incearca sa se regaseasca" eu cred ca menirea ei este una speciala, aceea de a-i ajuta pe altii. Isi doreste o lume mai buna, o lume corecta, o lume in care sa se faca auzita desi lumea ei pentru 12 ani n-a prea ascultat-o.
Crede in destin si nu-i place sa judece pe nimeni pentru nereusitele ei dar, din pacate nu s-a inventat un burete care sa stearga amintiri. Tot ceea ce tine de gimnastica, de la costume la medalii si treofee, sunt pastrate cu sfintenie de mama, acasa. Ea nu si le numara niciodata...
Toata lumea stie ca Cera era mai mereu cu zambetul pe buze in concursuri, le incuraja permanent pe colegele ei, traia fiecare exercitiu impreuna cu ele si chiar daca nu mergea totul bine ea stia sa le consoleze. Asa era si la antrenamente, "pentru ca totul sa para mai usor". Desi, nimic nu e usor in gimnastica...
Daca ar fi fost sa se nasca intr-un alt colt de lume i-ar fi placut ca acela sa fie America pentru ca "e tara tuturor posibilitatilor" desi, recunoaste ca Sibiul nostru ii place mai mult.
Cerasela e haioasa si inteligenta, e si copil si om mare si crede in puterea pe care o poate avea un zambet asupra oamenilor.

Cele mai importante rezultate ale Ceraselei Patrascu:

• 2007 Campionatele Mondiale de la Stuttgart- bronz cu echipa
• 2008 Campionatele Europene de la Clermont Ferrand- aur cu echipa
• 2010 Campionatele Europene de la Birmingham- bronz cu echipa 

Anul acesta este poate cel mai important an din cariera gimnastilor romani, anul Jocurilor Olimpice de la Londra. Pentru cei care asteapta acest moment inca de cand au intrat pentru prima oara in sala de antrenament, acum a venit momentul mult asteptat, moment in care vor avea sansa sa straluceasca in fata intregii lumi. Insa, pana in vara, vor mai avea cativa pasi de parcurs: